luni, 18 mai 2009

A fost odata...


De ce plang salciile, mamico? Au ele oare lacrimi, au ele oare viata? Simt ele si vad ce se petrece in jurul lor? Sunt ele inseminate si folositoare?


Se spune ca au simtit odata si au plans pentru Domnul Iisus, atunci cand a fost batut cu cruzime de catre osteni, fara ca El sa carteasca vreun cuvant! Salcia nu a stiut la inceput pentru ce smulg ostenii ramurile ei si s-a lasat rupta, cum era oricum firesc, insa in momentul in care au vazut pentru ce au fost folosite, salciile toate si-au lasat ramurile sa atarne, de rusine, incepand sa planga cu lacrimi ce erau ca niste picuri parca prelinsi de la ploaia ce batuse inainte de vreme…

Si se mai spune ca inainte, salciile erau adevarati copaci, mandrii si cu ramurile inaltate spre cer!

Astazi am luat-o spre casa, de-a lungul malului Cibinului, un loc in care salcii dupa salcii te pot intrista cu durerea lor! A fost pentru prima data in viata mea cand am trecut pe langa salciile acelea si de 3 ori am fost atinsa de picurii lor; trei salcii diferite, in trei locuri diferite, stropita! Nu mi-a venit sa cred; am auzit si eu o multime de povesti despre salciile plangatoare, dar niciodata nu m-am dat in vant sa incerc lucrul acesta sau sa-l cred, macar! Era o informatie pe care o acaparasem, de care eram constienta si atat, pentru ca altceva nu ma interesa!

Un strop, o lacrima, ca sa ii spun pe nume, mi-a poposit intre brat si antebrat, tocmai pe partea opusa cotului; a fost un picur enorm si a fost cel de-al doilea pe care il simtisem! Intaia oara nu mi-am dat seama ce se intampla, ma gandeam ca poate va incepe sa ploua, dar cel de-al doilea picur m-a facut sa-mi dau seama despre ce e vorba; iar a treia oara, a fost confirmarea!

Simteam compasiune, ma uitam la ele si parca pareau intr-adevar amarate, necajite, fara niciun viitor sigur si confortabil! Cand ma gandesc ca lemnul lor nu e bun de nimic, nu poate fi folosit nici macar la fabricarea chibriturilor… macar am vazut ca salcia contine o substanta care este integrata in aspirina; sa aiba si ea o mica intrebuintare acolo, sa nu piara fara folos! Plus ca se mai fac cosuri din nuieluse, iar de Florii la Biserica, se dau crengute de salcie!

Cum putem gasi intelegere si adevarate povesti, in toate din jurul nostru; eu personal admir salciile pentru ca au avut curajul sa aleaga o viata lipsita de vlaga si de importanta majora (precum bradul, fagul, pinul, etc.), hotarand sa ramana o viata intreaga si lunga, ca niste simple ‘plante’ ormanentale de parcuri si gradini sau poposind pe malurile raurilor! Au ales ce era mai trist pentru ele, dar au ramas in acelasi timp, simbol in intreaga lume!

Te uiti la ele si te intrebi ce folos mai au si salciile astea “n” pe care le intalnim, insa pana la urma, rolul lor e foarte important; in primul rand, tin umbra vara, celor care merg la un gratarel sau altele, in parcuri la fel ii gasesti tinand umbra vreunei banci pe care sta obosita si gafaind, o doamna in varsta pe care puterile sunt gata sa o lase din cauza toropelii de afara, copiii smulg adesea frunzulitele facandu-si bot de rata si iata ca nu in ultimul rand, primim crengute sfintite in fiecare an de Florii, pentru a ne feri casa de cele rele si urate!

Si oare de ce nu vedem niciodata salcii batrane, batrane? Traiesc ele peste 200 de ani si totusi niciodata nu le vezi uscate si negricioase precum alti arbori… Cred ca salciile nu se arata prin lacrimi orisicui, cei carora le impartasesc patima lor, sunt oameni alesi! Criteriile, pot fi multiple si fiecare e ales dupa un punct anume. Ele vor sa ne reaminteasca durerea lor imensa, modul de viata ales pentru un lucru care a meritat si nu in ultimul rand, vor sa ne sensibilizeze; nu sa avem mila de ele, ci sa ne faca mai buni, prin ceea ce au ele de oferit!

Sunt unii inalti ca brazii si prosti ca nimeni altul si sunt altii pricajiti si uitati de lume cum sunt salciile si cu o poveste si o viata incontestabila!

Alegerile ne apartin intotdeauna si nimanui nu trebuie sa ii dam explicatii pentru faptele noastre; atata timp cat noi ducem o viata impacata cu noi insine, merita orice!

2 comentarii:

  1. Traim in suflet cu amintiri de neuitat,
    Ce raman in noi adanc ingropate,
    Oamenii nu vor fi niciodata cum am sperat
    Chiar daca incercam sa facem multe..."uitate"!!!
    Viata sa o traiesti asa cum simti...si nu vei regreta nimic!!

    RăspundețiȘtergere
  2. O plimbare printre sălcii...
    Nu am mai făcut demult...
    :)

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale