miercuri, 13 mai 2009

Nisipuri...

Am dormit 3 ore, m-am trezit toata transpirata dupa aspirina tamponata, m-am schimbat repede si deja durerea de spate imi mai trecuse, ca si cea de picioare si umeri; decat gatul mai doare acum, dar scot eu amigdalele, le fac in ciuda la vara hi-hiii...
Daca mai dau o tura asta-seara de pastilutze, maine voi reveni mai la viata!

Vorbeam cu deusha', colegutza mea de camera: "ce m-am saturat de viata asta..."; o expresie cam des si usor folosita de noi, oamenii! Cum dam de o greutate, un moment de impas, o nemultumire sau un esec, chiar si o boala care ne blegeste, dam inainte cu vorbele astea care de fapt chiar nu isi au sensul! Plus ca multi dintre noi suntem intregi, sanatosi, nu avem handicapuri sau probleme majore, insa iubim sa ne alintam poate pentru a atrage atentia, pentru a ne victimiza...
In momentele de dezamagire, deruta si de oboseala (fizica sau psihica) avem cel mai mult tendinta asta, pentru ca prea mult visam noi la viata perfecta in care toate se intampla conform vietii perfecte in care nimeni nu are de suferit, toata lumea se intelege bine cu toata lumea, nimeni nu moare de foame, nu au loc catastrofe naturale, nu exista manele, toti isi permit excursii de lux si activitati garla...
De fapt viata o ai cum ti-o faci; si pentru ca oricum nu traim intr-o lume nici macar satisfacatoare, e in regula sa ne mai alintam si sa ne enervam cu cate o expresie gen "ce m-am saturat de viata asta", doar ca de aici e important sa te si auto-motivezi mai departe si sa spui "dar nu vreau ca viata sa se sature de mine..." O, daaa... vrem totusi sa facem ceva bun pentru noi; in primul rand, nu vrem sa ne lasam calcati in picioare de viata si cautam sa facem ceva care sa contribuie cu ceva bun umanitatii!

Mai sunt atat de multe de facut, de ce sa ne saturam? Dumnezeu inca nu s-a saturat de noi, noi de ce ne-am satura unii de altii si de viata asta?
Sa se lasam invinsi? Never!!!

Tel, motivare si auto-motivare... restul, culegi pe parcurs, putin care putin... azi un bob de nisip, maine o pietricica, apoi un trifoi, un fir de iarba, o floare, inca o floare mai frumoasa si mai parfumata, mai expresiva... o crengutza, un mugur de floare si tot asa pana ajungi sa culegi fructe adevarate si zemoase din care sa te infrupti cu multumire si din care sa poti imparti macar o codita de mar, ca si imbold, celorlalti!

Daca noi ne saturam, la ce sa ne mai asteptam de la ceilalti?

2 comentarii:

  1. gandestete la cum o duc oamenii din tarile subdezvoltate in momentele alea si nu te vei mai simti asa naspa ba chiar te vei simti norocoasa

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale