Ganduri...

Treaba cu "joaca" de-a mama e destul de serioasa! Nu ca m-as fi gandit sa devin mamica, am doar 23 de ani si deocamdata alte lucruri prioritare, dar observ placut cum fiica fiind, sunt rasfatata de mama mea! De multe ori lasa de la ea, prefera sa nu isi cumpere ea o bluza sau sa amane achizitionarea unui lucru important casei, tocmai pentru a-mi oferi mie cele necesare. E foarte serioasa treaba cu criza, se risca multe pe la locul de munca si cu toate astea, ea nu ma lasa sa simt acest lucru!

Stie foarte bine ca nu am voie sa mananc dulciuri (desi mai mananc, na... am eu asa o obsesie pentru ele), si cand vin acasa, pentru ca sunt pofticioasa, mai arunc cate o pastiluta si spun "vai, ce-as manca ceva dulce", iar mama hoop, ca ma trezesc numai cu cate ceva bun; atentie, nu am voie dulciuri. Doamne fereste, nu am diabet, dar tenul mea nu le suporta, asa mi-au spus medicii!

Vazusem o emisiune la televizor in care era o proba in care trebuiau sa se manance clatite, iar o domnisoara nimerise clatite cu fineti. Atata mi-a trebuit sa vad, am poftit si mama mi-a si dat vestea mirifica a doua zi ca imi face clatite cu fineti. Nu cred ca as merita, nu sunt eu fiica perfecta, dar mama intotdeauna a cautat sa ma faca sa fiu multumita ca traiesc, multumita ca exist si ca am familia pe care o am.
Ii datorez multe... atunci cand nisipul de sub picioare incepe sa ma inghita si strig dupa ajutor, ea e cea care ma salveaza si chiar daca nu strig, simte, ca doar sunt sange din sangele ei si stie foarte bine cum sa ia nisipul cu lopata si sa-l arunce cat mai departe!

Sunt o fire care vrea totul sau nimic si pentru asta sunt mai impulsiva de fel. Alteori ma doare fix in fund si las la voia intamplarii, ca doar nu m-oi stresa pentru toate fleacurile pamantului. Candva o fi si cum vreau eu... pana una alta, e bine cand e cineva sa ma trezeasca la realitate! Tot mama, evident, ca e mai cu experienta decat mine, sau pur si simplu, intamplarile vietii!

Fiecare lucru la timpul lui...