joi, 4 iunie 2009

Timp, incotro mergi?


Apuc usor ca sa nu doara cumva pe cineva... renunt poate chiar la persoana mea pentru ca cel pe care il ating, sa nu se sparga!

Mangaieri firave, cu grija, folos, admiratie si dorinta! Un fir de ata la care tu ravnesti, singurul din lume pe care il detin chiar eu; cine esti tu? Il doresti cumva?... insemni ce anume pentru mine? Uneori ma gandesc mult sa vad in ce masura poti primi chiar si numai un gadilat, alteori fara prea mult cuget, iti pasez duios firul meu.

Dar nu care cumva sa nu pastrezi firul cum se cade si sa nu il porti cum trebuie, ca te-am ras si iti voi lua si firul, obligat-fortat, evident, ca doar nu l-oi lasa la tine sa te lafai cu trofeele pe care le-ai meritat demult... Aveai drepturi odata, dar povestea a luat sfarsit!

La revedere, fir pierdut in negura incompatibilitatilor tainice ale caii lactee plutitoare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale