joi, 11 iunie 2009

Multumesc!


"Da draga, afirm cu toata taria faptul ca toate sunt bune si frumoase..." Si asa si este, nu ma intereseaza sa ma crezi sau nu! Daca ma mai pierd? Asta chiar nu am inteles-o si cred ca nici macar nu are rost sa imi bat capul in a gasi raspunsul, care de fapt e "raspunsuri"; cateva cuvinte doar, si o mie de substraturi. M-am obisnuit si nu mai doare nici macar cat ma doare firul de par atunci cand ma aflu intr-un somn adanc, visand munti, ape curgatoare si drumetii mirifice!

Mi-a trecut oful, 3 lucruri m-au facut sa imi dau seama ca de fapt, chiar nu se merita sa imi bat capul... e viata mea si "pana mea", iau cat trebuie, ce trebuie, daca trebuie si atat! Am luat pana acum destul, multumesc; am sa fiu atenta si mai departe ca sa imi dau seama de ce mai am nevoie, nu te ignor caci nu e cazul. In primul rand, nu am cum, in al doilea, nu vreau... chiar si lucrurile care ma fac sa te urasc, ma ajuta! Inca o data, multumesc! Aaaa si sa nu ma condamni; tu insati ai afirmat ca preferi sa te uram decat sa te iubim, dar macar sa stii ca ne-a folosit la ceva!

Eu daa... chiar pot sustine pana la capat faptul ca aceste sentimente nutrite in mine, nu fata de tine cat fata de situatiile create, m-au ajutat sa ma dezleg de orice forma de ascundere dupa deget! Pentru ca la inceput nu era posibil, datorita stalpilor care ne desparteau, stalpi aparuti acolo din vina mea, recunosc, ma foloseam de ei ca sa ma si ascund; nu doream sa ii fac sa dispara, nu doream sa te vad. Te stiam acolo si atat, era suficient!

Acum insa, am eliminat orice stalp si cat de bine e! Ooo, daaa... ma electrocutam singura, degeaba!

Multumesc ca m-ai ajutat sa nu ma pierd prin Turda; fara tine nu as fi reusit sa gasesc calea...
Viata lunga si virtute la amandoua....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale