Acum si intotdeauna

M-am innebunit si eu cu timpul; sunt obsedata de timp. Nu imi place sa pierd timpul, nu imi place sa se intarzie la o intalnire, nu imi place sa treaca viata, pur si simplu pe langa mine! Vreau sa am ce povesti, sa simt ca am trait tot ce am putut, nebunesc, firesc si cu amintiri cat se poate de variate si de placute sau cu impact negativ pe moment, dar puternic totodata!

Asa e viata si e doar una. Daca o sa ne punem in permanenta piedici ca eu nu fac aia, eu nu merg acolo, nu ma intereseaza, nu am de gand sa incerc, totul va trece mai departe si nici macar nu ne vom da seama cum de am ajuns in fata varstei de 100 de ani si noi nu am trait cu adevarat. Constient de tine si de ce ai de facut, permite-ti escapade; sunt cele mai bune si energizante. Singur sau cu prietenii, preferabil nu de unul singur, cand cineva propune o idee atunci pe loc, geniala si brusc relaxanta, ia inima in dinti si mergi si tu pana la capat. O fuga la munte de o zi, la baie? O drumetie sau pur si simplu o iesire de grup undeva? De ce sa nu profitam de cei din jur si de viata? Macar cand putem inca; banii nu sunt o problema, atunci cand nu sunt dar e unitate, toate se rezolva de la sine!

Astazi am avut parte de o escapada cu colegii mei si cu o profa, nemaipomenita! Obositi si stresati cu repetitiile pentru examene, cinva a avut geniala idee de a merge la Ocna la o baie; lux! Zis si facut; era aproape ora 7 seara, la si 18 minute aveam tren si ne-am imbracat rapid si am tulit-o la fuga inspre gara. Noroc ca facultatea unde facem noi cursurile, e aproape de gara, la nici 10 minute; cu fuga, 5. Cat despre baie, mortal de tot... sare, caldura, balaceala, tranteala, rasete, relaxare!!!

Profa luase 4 colegi cu masina, atat dus, cat si intors, doar 6 dintre noi a trebuit sa ne descurcam cum am putut, dar a fost foarte bine. La intoarcere, tipic mie, dupa ce ne luasera unii cu masina pe gratis, pe mine si pe inca un coleg si ne-au adus pana in fata teatrului national din Sibiu, vad masina profei luand curba si intreptandu-se galopand, inspre facultate. Ca sa le fac semne si urale numai de bine, am inceput sa alerg spre masina, cand la un moment dat, firul mi se rupe, imaginile se pierd, corpul il simt moale si ma prabusesc, in totala constienta, dar lipsita de orice control asupra lui si ma tarai de asfalt, oprind absolut toata lumea de la semafor, care ramasese ingrozita. Blugii i-am rupt in genunchi, la osul soldului m-am julit de mama focului, cotul stang si el bulit si dupa ce am stat vreo 10 secunde intinsa, m-am ridicat razand ca proasta si am plecat cu colegul meu spre facultate ca sa continuam ce lasasem suspendat inainte de a pleca la Ocna.

Se pare ca distractia costa; dar si viata costa si merita deci sa mai investim din cand in cand, ca sa simtim ce e cu adevarat frumos si demn de luat aminte. Daca nu acum, atunci cand? Si daca suntem atat de nagativisti, la ce bun sa ne asteptam?

E 02:10; la ora 06:00 ma trezesc. Obosita franta pentru ca de 2 saptamani tot in ritmul asta o ducem, ma voi pune la somn in curand; sunt bucuroasa totusi pentru faptul ca fiecare secunda, a insemnat ceva pentru mine!

Noapte buna acum si pentru fiecare zi!