Prolog

O, timpule! Te-as trage de par, te-as tine langa mine, te-as hrani cu lapte si te-as ingriji mai bine ca pe nimeni altul daca as stii ca te pot opri cand vreau eu!

Poate crezi ca nimeni nu te iubeste si de aceea fugi de noi, dar crede-ma ca eu, cel putin, te iubesc ca sarea in bucate, iar mancarurile condimentate si picante sunt favoritele mele!
Mai stai o clipa, mai priveste si tu in jurul tau; poate vei observa mai bine cata nevoie avem ca tu, sa te mai odihnesti putin. Odihna iti va prinde bine; mai stai, sa ne bucuram si noi mai mult, de tine!

Vreau sa am timp sa te stiu aproape, sa pot lucra in tihna, stiind ca tu te odihnesti... te-as opri o viata intreaga si te-as tine in preajma mea !
Ai nevoie de ceva anume ca sa te lasi convins? De un inel magic, o piatra fermecata, de o bagheta? Spune-mi ce si cum, la cine trebuie sa apelez pentru a obtine ceea ce trebuie. Sau poate nu exista solutii, dar macar vorbeste-mi, spune-mi tu, ca iti cer imposibilul.

Cand cineva iti vorbeste e mai usor sa-ti dai seama de felul in care stau lucrurile. In momentul in care nu primesti raspunsuri, incerci sa le afli singur, din alte surse, insa niciodata nu vei cunoaste adevarul, daca singurul care le detine, va tacea pentru totdeauna!