În pana mea...

Nu s-au inventat încă hainele făcute pe mine şi pentru mine. Nu-mi place să merg la cumpărături să-mi iau haine. Ştiu încă de la bun început că voi căuta şi nu voi găsi nimic care să mă ungă efectiv la suflet şi să spun din prima "da mai, asta mi-o iau, pentru mine a fost creată!" Şi prefer să umblu prin magazine atunci când nu am foarte mult timp la dispoziţie, în aşa fel încât să nu pierd prea mult timp şi să nu mă enervez prea tare.

De ce oare moda masculină e mult mai variată şi mai tare? În orice magazin de haine aş intra, riscul de a ieşi nervoasă pentru toate căcaturile de bluze şi pantaloni de pipiţe existente este imens. La fel mă enervez apoi pentru că nu m-am născut băiat. La ei totul e mai uşor şi total altfel. Totul e simplu şi cu stil, elegant, hainele au alte nuanţe la ei. Tot ce văd ca vestimentaţie masculină, îmi place. Nu înţeleg dorinţa exasperantă a celor care crează haine feminine, de a pune cât mai puţin material într-o bluză şi de a realiza o pereche de jeans strâmţi de îşi pleznesc venele sau cu tot felul de buzunare cusute în toate felurile imposibile şi yachi pentru mine, cel puţin.
Sunt într-adevăr şi haine frumoase pentru sexul feminin, nu zic, dar de la alea te ustură portofelul de crăpi şi o lună mănânci numai pâine cu apă.

Am primit bani să îmi cumpăr o pereche de pantaloni. Exculzând faptul că momentan nu prea am timp de pierdut prin magazine, mă întreb în câte luni voi reuşi să achiziţionez perechea de pantaloni. Probabil voi ţinti un magazin cu mintea într-o zi, voi intra şi nu ies de acolo până nu aleg perechea de pantalon. Cam aşa procedez în majoritatea situaţiilor, în ultimă instanţă. Plus că mă doare sufletul să dau mulţi bani pe haine. Unde mai găseşti tu Ioane, haine ieftine şi bune şi frumoase?
Poate în Panama...