E bine că e întuneric. Nimeni nu poate deranja pe nimeni. Chipurile nu se văd. Adună-ţi gândurile, strânge-le bine şi nu le da drumul prea uşor. Procesul de reproducere e cel mai benefic.Se aud decât murmureli. E clar că toată lumea a venit cu un of şi că le prinde bine puţină umplere a spaţiului. Nu poţi ignora nimic, dar nici pe tine nu te poţi ignora. Priveşte, rosteşte, primeşte. Într-o clipă, un gând adevărat găseşte pereche. Mai eşti în stare de aceleaşi lucruri atunci când bate lumina? Un semn se lasă. Pui mâna pe geantă şi iată că e tot întuneric. Un suflu de uşurare... Procesul continuă. La sfârşit săruţi pământul pe care ai călcat şi pleci puţin altfel decât atunci când ai intrat.
Afară sprijinit, altcineva îşi caută pereche. Priveşte cu aceeaşi strălucire în ochi ca şi tine sau poate mult mai arzătoare. De unde ştii tu câţi bulbuci le clocotesc lor într-un colţ de carne vie şi spre câţi alţii se îndreaptă?
Bulbuci, bulbuci, bulbuci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu