vineri, 26 iunie 2009

Apa trece, pietrele raman!



Să ascultăm în continuare, cu bucurie melodiile lui şi să îi privim măiestria simţămintelor şi a corpului, în procesul desfăşurării 100% a pasiunii lui pentru muzică!

Dumnezeu să-l odihnească!

Michael, you are not alone!


3 comentarii:

  1. indiferent de tot ce a macinat presa indelung...nimeni nu-i poate conteste..ceea ce ne-a daruit si a sadit in noi...arta nu are culoare sau prejudecati...AncKhiy..intradevar nu este singur...asa cum nici noi nu santem..mi-ar place sa-miu spui ce inseamna numele tau...daca doresti si tu

    RăspundețiȘtergere
  2. o prietena pe care am cunoscut-o acum multi ani, mi-a dat numele de "Anchy"! Pe ea o chema Monica si ii spuneam "Monchy"; ne alintam noi, astfel.
    Si dupa vreo 2 ani de zile, pentru ca devenise deja in voga treaba cu 'anchy', pentru fetele pe care le chema Anca, mi-am schimbat singura numele, incercand sa gasesc o formula cat mai complicata, in asa fel incat sa nu poata fi egalat numele meu. Uite asa m-am hotarat sa adaug si 'k' pe langa 'c' si 'y' pe langa 'i', intotdeauna numele cu 'A' mare!
    Pana acum, sunt singura "AncKhiy"!
    :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. interesant...cu atat mai mult cu cat pronuntia numelui...ca vibratie...ne modeleaza caracterul...te imbratisez

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale