Frumosul

De câte ori nu m-am întrebat până când va ţine frumosul din noi, din ceilalţi, din artă, din jurul nostru... uneori ţine o secundă şi dispare apoi pentru câteva ore sau zile bune, după care revine. Mai rău, nu apare niciodată. Sau apare şi nu mai dispare decât odată cu noi.

Dar ce este frumosul? Desigur, DEX-ul spune aşa: "FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ♢ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans) ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele."

Frumosul nu este la fel pentru toată lumea, ştim asta, vedem asta în fiecare zi. Dacă pentru mine frumos este acest creion şi ţin la el, îl ascut frumos şi îl păstrez cu drag, nu înseamnă că toată lumea îmi va împărtăşi gândul. Unii spun "ce tâmpenie, e doar un creion, mai dă-o-ncolo de treabă", alţii aprobă cu o jumătate de gură, iar alţii strâmbă direct din nas şi întorc capul fără a mai spune ceva, căci ei au impresia că poate nu îi văd. Dar şi ochiul simţului interior vede.

"E frumoasă, e frumoasă, e frumoasă.
Marea care-ţi vine în întâmpinare
E frumos vântul
care te pălmuieşte cu spuma valurilor,
Glasul iubit care te cheamă
şi gustă din tine dinainte,
bucuria întoarcerii.
Acum devorezi cu nesaţ
în bucuria prezentă,
bucuria acestei clipe
care te integrează
şi te anulează
în toată natura
ce trăieşte, trăieşte."

Îmi e frumos un zâmbet, o lacrimă de dor, un suspin adevărat, copacul din faţa blocului împrejmuit cu gărduleţ de culoare maro şi găurele în formă de romburi, cerul înnorat şi fioros, zăpada, un clovn adevărat sau unul în miniatură, marea, capra neagră din vărful muntelui, o floricică rătăcită şi uitată de colegele ei, luna, aburul din ceai, banca din parc, singura banca din parc şi şi aceea săraca având două scânduri rupte.

Frumosul din mine se vede. Cât iubesc, atâta primesc. Şi mai important nu e cât primesc ci cât iubesc, pentru că din asta trăiesc, din cât iubesc. Iubesc, iubesc, trăiesc, iubesc, primesc, iubesc, iubesc, trăiesc...