duminică, 6 decembrie 2009

Pată de culori

Bine se spune că de ceea ce fugi nu scapi, indiferent că e vorba de o prelungire a momentului de câţiva ani. Fiecare ştie în sinea lui ceea ce doreşte, doar că "materializarea dorinţei" se îngreunează datorită minţii noastre care începe să interzică.

De când suntem mici, drumul nostru în viaţa capătă culori. Pe parcurs ştergem din ele înconştient şi le trimitem în subconştient de unde nu mai ştim să le luăm, pentru că încep alte lucruri să intervină în viaţa noastră şi le astupăm. Vine însă un moment în care destuparea se produce subit, lucrurile încep să aibă alte forme şi te miri. Legăturile cu trecutul încep să aibă logică şi explicaţiile în tine vin mult mai uşor.
Nu înseamnă că trec mai uşor prin viaţă dacă mi se întâmplă lucrul acesta, dar înseamnă că ştiu mai bine ceea ce e important pentru mine, de unde provine acest important şi cât de important este şi vreau să devină. Înseamnă că în momentul în care ştiu exact de ce fac lucrul acela, uşurinţa lăuntrică implicată e de mare valoare.

Pentru fiecare, timpul e altfel.

Nu ţin prelegeri de psihologie şi nici nu vreau să mă explic mai mult, căci am cui explica. Un ajutor exterior bine specializat în acest sens, ştie cum anume să surprindă culorile fiecăruia în parte.
Atingând curcubeul în mii de nunţe, mă ating pe mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale