Mă enervează liftul, urăsc liftul! Prefer scările, e mai sigur. Condiţie fizică am, sunt obişnuită. Toată viaţa mea am iubit treptele. Pentru ce să stau închisă într-un dreptunghi în spaţiu şi să nu ştiu la ce să mă aştept în momentul deschiderii uşilor? Mă bip pe lift şi pe toate butoanele miraculo-bolante ale existenţei liftierico-modale!
De ce să nu simt răcoarea balustradei? De ce să nu simt cum mă înalţ din mine? De ce să nu mă joc cu treptele, de ce să nu alerg în sus şi-n jos în paşi de dans? Prefer să ajung la etajul doi atunci când sunt pregătită într-adevăr şi atunci când am cunoscut cu adevărat fiecare colţişor al celorlalte etaje. Şi poate vreau să savurez şi o porţie de cartofi prăjiţi pe treptele etajului întâi.
Poftă bună, mulţumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu