Am vrut să scriu despre stelele care încep să-şi piardă din strălucire. M-am răzgândit. Rămâne luna care se păstrează pură, inocentă, vie, prezentă. O lună care în fiecare seară mă veghează de acolo de sus. Îmi dă putere şi tărie, credinţă pentru o nouă zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu