sâmbătă, 26 decembrie 2009

Ostrovul


Un an de-atunci. Dintr-o dorinţă de a acapara eul. Una peste alta, sunt mulţumită. Un prilej viu de a mă cuprinde. Ostrovul meu. E atât de bine... fără puncte acolo unde nu vreau eu, cu paranteze peste paranteze, cu raţiune sau simţământ.
Nici o pătrăţică nu trebuie să rămână necolorată. Chiar şi numai cu alb. Până şi albul înseamnă ceva.




Mulţumesc mami, cel mai adevărat şi prezent cititor al meu, mulţumesc Oana pentru adevărata legătură dintre noi, mulţumesc I. S. pentru ceea ce m-aţi ajutat să devin, mulţumesc Ţie pentru că exist şi tuturor, pentru mica lor contribuţie în viaţa mea. Orice bob contează. Acum câtva timp am primit unul şi mi-am dat seama că de acolo de unde nu te aştepţi, primeşti o adiere caldă. Am învăţat să citesc în stele, să privesc în întuneric.
Dar încă nu am învăţat totul!

2 comentarii:

  1. "Am învăţat să citesc în stele, să privesc în întuneric.
    Dar încă nu am învăţat totul!"



    Suflet curat, cat de frumos visezi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Este timp pentru orice...Paler ne aminteşte asta mereu...

    Seară magică!

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale