luni, 14 decembrie 2009

Prima ninsoare

Prima ninsoare. De dimineaţă când am plecat spre facultate, ningea; fulguia de fapt. Acum o oră când mă întorceam acasă, a reînceput să fulguie. Uşor şi din ce în ce mai tare şi mai de basm. Am păpat câţiva fulgi din mers şi aş fi vrut să îi cuprind pe toţi în braţe şi să dansez cu ei.

A fost o zi între două ninsori. Şi deja zăpada s-a depus cât de cât peste case, maşini, copaci... îmi vine să ies afară şi să zburd de nebunie printre căderea fulgilor. Oare dacă aş sta nemişcată şi în picioare pentru câteva ore, aş arăta ca un urs polar? Uneori aş vrea să nu fiu om ci fenomen al naturii. Să ştiu că vin, dispar, revin... cânt şi încânt natura. Un fenomen feeric. "Pururi tânăr înfăşurat în manta-mi." Efemer şi tot timpul altfel, dar cu aceeaşi rezonanţă. Alb totul!

"Mie îmi place zăpada pentru că e albă."
"Dar există şi zăpadă neagră."
"Da, dar aceea e nesuferită!"

Un comentariu:

  1. Razi ca un copil!
    Ninge minunat in lumea ta!
    Nu lasa pe nimeni sa-ti intineze albul zapezii!!!

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale