duminică, 20 decembrie 2009

Toată ziua prin zăpadă



"Săniuţa fuge
Nimeni n-o ajunge
Are dor de ducă
Parca-ar fi nălucă!"

M-am înnebunit până şi eu pe mine cât de mult iubesc zăpada. Da, pentru că e albă, pufoasă, pentru că are un parfum foarte aromat şi proaspăt, răcoros, îmi dă fiori... alb totul şi atât de curat... anotimpul meu preferat e iarna. Astăzi ne-am săniat puţin pe la Avrig. În prag de seară, pe drumul care duce înspre Valea Avrigului, puteai zări o maşină trăgând cinci sănii după ea. La cât de mulţi eram, a fost necesar! Nebunia de pe lume. Cu fularele până la ochi, cu căciuli în cap, subţire îmbrăcaţi căci noi pornisem în Avrig cu alte socoteli şi uite-aşa... chiote, răsturnări de sănii, rujdituri cu genunchii de şoseaua acoperită cu zăpadă, rostogoliri prin zăpadă. A fost frumoasă aventura. Cât de tare poate fi senzaţia de pe sanie când e trasă de o maşină! Dacă prinde viteză mare şi mai iei şi o curbă, te-ai ras din neatenţie, dar poate deveni foarte comic momentul! Să vezi cum ai căzut şi rămâi în urmă fără ca ceilalţi să îşi dea seama sau măcar să audă strigăturile tale... sună a imposibil dar e atât de comic de posibil! :-) fuga rapid după sănii făcând gesturi disperate, numai că uuups, e cam târziu şi întuneric afară, iar semnele disperate nu se mai văd. Într-un final îşi vor da ei seama şi vor aştepta sau se vor întoarce.
Dacă treci cu brio de curbă, sentimentul satisfacţiei e mare pentru că treci prin zece tipuri de transpiraţii şi onomatopee şi tot cu fundul pe sanie ai rămas!

Eu m-am ales cu o vânătaie zdravănă la genunchiul drept pentru că vreo 20 de metrii mi-a rămas piciorul înţepenit şi m-am rujdit bine de asfaltul înzăpezit şi am mai căzut o dată din neatenţie după o curbă, unde m-am dat de-a rostogolul peste cap. Dacă ieşeam neatinsă din trenuleţ cred că nu mă mai numeam Anca! :-))
La sfârşit ne puteam numi îngheţate toţi cei care am locuit pe sănii în toate momentele acelea, dar vinul fiert cu măr şi scorţişoară de după, ne-a retransformat cu totul!

Păi nu e frumoasă iarna? Aseară a fost vijelie mare şi vedeam furtuna de zăpada... de pe toate acoperişurile caselor şi de peste tot, se ridicau fulgii şi zburdau rapid în toate direcţiile! Mie mi-a plăcut, alţii au afirmat că sunt sadică. Poate. Albul oricum curăţă. Zăpada răcoreşte. Adevărat, există şi zăpadă neagră, dar nu cred că o caută cineva pe aceea. Eventual o găseşte inevitabil. Zăpada e singurul constituent al naturii cu ajutorul căruia putem să ne jucăm şi să ne bucurăm în atât de multe feluri!

Mie îmi place iarna, zăpada şi vreau să mă bucur de fiecare dată când am ocazia. Îngheţ şi dezgheţ... 3 luni pe an. Şi din acele 3 luni, câteva săptămâni de zăpadă, iar din acele câteva săptămâni, rămân cele câteva ore de care ne bucurăm cu adevărat într-o nebunie asurzitoare, indiferent că vorbim despre sanie, patine, schiuri, bob, placă, om de zăpadă, bulgăreală... Câteva ore pe an de împlinire? Cam puţin. De-asta trebuie profitat din plin când se iveşte ocazia. Nu după chef sau dispoziţie, pentru că ce e frumos trece repede.

Dacă mâine va ploua, nu mi-ar fi părut rău?

5 comentarii:

  1. Doamne, ce frumusete!
    Esti un copil zurbagiu!
    M-ai scos din toate temerile!
    Iti multumesc pentru cata viata respiri! Pentru tine .
    Si pentru altii!

    RăspundețiȘtergere
  2. si eu m-am dat cu sania ieri...si a fost fantastic!...mai vreau odata! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cât pot şi simt nevoia de a face toate lucrurile în acest fel al meu, voi fi fericită! Iar dacă şi alţii se încarcă din parte din mine, sunt şi mai fericită!

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Anckhiy,
    pentru molipsitoarea ta bucurie de a lua viata in piept, ti-am pregatit ceva!
    Te asteapta!
    p.s. facusem o greseala!

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale