luni, 13 aprilie 2009

Nmic nu are varsta!

Desi este recomandat ca orice initiativa in care se intrevad visuri marete, sa fie pusa in aplicare inca de cand esti mic copil, eu am luat cam tarziu acesta decizie de a face ceva! Nu m-as fi gandit vreodata sa invat sa cant la chitara, am facut doar ceva pian cand am fost mica... vreo 3 luni! Aveam atunci planuri mari, dar dupa aceea am incetat a ma mai duce la cursuri din cauza profului caruia ii mirosea gura si ma enerva ca imi dadea peste degete si apasa cu piciorul pe pedala, unde se afla si piciorul meu si ma disperau lucrurile astea! Eram mica, pe clasa a 5-a si la varsta aia nu te poti juca cu sufletul, inocenta si rabdarea copilului!
Sunt mandra ca stiu sa cant la chitara 2 melodii: "La Fereastra ta" si vestitul "Andrii Popa". Desi fac chitara din Octombrie 2008, decat atata stiu sa cant, in schimb insa, stiu aproape toate acordurile minore si majore, ceea ce inseamna ceva, plus ca mai stiu ca cant "Ceata lui Pitzigoi" =)) Planurile sunt mari, insa e nevoie de timp, chef si interes...
Ma gandeam adineaori, in timp ce mai zdranganeam chitara... daca tot mi s-a oferit ocaziunea de a invata gratis acest instrument, mai profit cat se poate! hi-hiii... suna urat ce am spus, dar asa e in viata: cand ai posibilitatea de a face ceva bun, de ce sa dai cu piciorul, mai ales ca e chiar acolo, in fatza ta si nimeni nu ti-l poate lua?
....................

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale