miercuri, 1 aprilie 2009

Dragutz, dragutz, dar cu limita va rog!

Ieri, dupa ce dormisem 2 zile si nu mancasem mai nimic de treaba, m-am trezit de dimineata si am fost in oras sa scot bani de pe card si sa imi fac ceva cumparaturi... m-am oprit la Scandia sa iau niste crevursti, mi-i se facuse pofta si nici nu apuc sa intru bine, ca 2 tanti rasar de dupa coltul magazinului (auzisera cu siguranta ca am intrat) si ma napadesc cu privirile! Ma simtisem incoltita dar nu stiam cum sa reactionez, asa ca mi-am vazut de treaba si ma uitam sa vad ce sortimente sa imi iau. Aud dintr-o data o voce care intreaba "cate kilograme sa va dau?" M-am si speriat si m-am uitat intrebatoare la vanzatoare pentru cateva secunde, dupa care am spus "numai 4 va rog." Mai stau ce mai stau, la care vanzatoarea din nou: "4 perechi sau 4 bucati?"; la faza asta chiar ca ma gandeam deja ca vanzatoarea a dat-o in SF-uri, dar calm si destul de crispata, recunosc, am spus "4 bucati." In timp ce vanzatoarea aceasta imi pregatea marfa, cealalta, care statea in spatele meu, pandeste obiectele din mana mea stanga si cum aveam o plasutza transparenta cu niste carti in ea, intreaba ea: "ce romane de dragoste ai acolo?" Am crezut ca nu am aud bine, am si tresarit, la care intreb eu "poftiti?". Dupa ce repeta intrebarea, raspund destul de rosie la fata, imi iau crenvurstii, platesc si o tulesc, sigura pe mine ca nu o sa mai calc vreodata in shopul acela...
Inteleg ca trebuie sa fii dragutz cu clientii dar parca nici chiar asa, ca eu una m-am simtit ingradita si m-am intimidat, ceea ce de obicei nu mi se intampla!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale